Ghid multicultural » Scurta istorie | Primaria Municipiului Cluj-Napoca 
Azi 15.12.2017Curs valutar : € = 4.6332 , $ = 3.9185


Municipiul Napoca a apărut între dealurile depresiunii transilvane, în valea Someşului, ca urmare a cuceririi Daciei de către romani. După veacurile migraţiilor, renaşterea oraşului a avut loc după cucerirea de către maghiari a „ţării de dincolo de păduri” – Ultrasilvania / Transilvania (Erdő, Ardeal). Saşii colonizaţi aici de regii dinastiei arpadiene au întemeiat aşezări urbane întărite, denumind provincia „Ţara celor şapte cetăţi” (Siebenbürgen). Întăriturile cu rol militar defensiv care închideau valea în faţa eventualilor atacatori au dat numele medieval latin de Clusium, căruia i-au corespuns denumirea germană de Klausenburg – evocatoare poate şi pentru un personaj întemeietor mitic, Klaus –, cea maghiară Kolozsvár şi cea românească de Cluj.

În vremea lui Mathia Corvin, Clujul a beneficiat de statutul de oraş liber regesc, afirmându-se prin producţia viticolă şi pe plan comercial. Ca recunoaştere a valorii sale urbanistice, economice, politice şi spiritual-culturale, aşezarea a fost desemnată drept „oraşul comoară” al regatului.

Până în sec. XVII, majoritatea populaţiei sale a fost săsească, abia după această dată oraşul devenind locuit preponderent de populaţia de limbă maghiară. Tot acum el s-a afirmat ca o capitală spirituală a Reformei religioase – într-un moment când Ungaria medievală dispăruse şi Transilvania devenise un principat autonom sub dominaţia Imperiului Otoman – condusă de principi de religie calvină, care îşi extindeau toleranţa la patru religii oficial acceptate. Actualul centru al oraşului – „vechiul oraş” (Ovár) –, etalându-şi clădirile religioase şi civile gotice, a devenit în această perioadă un loc de afirmare a arhitecturii renascentiste. Iniţiativa principelui catolic Ştefan Báthory a condus la întemeierea la Cluj, de către iezuiţi, a primului colegiu de rang universitar din Transilvania.

Barocul şi iluminismul – dezvoltate după intrarea Transilvaniei sub stăpânirea austriacă (1690) – s-au manifestat nu doar ca mişcări de idei, ci şi în stilul arhitectonic al unor palate, precum Palatul Bánffy, actualul sediu al Muzeului de Artă. Atmosfera epocii luminilor este cel mai bine evocată în Piaţa Muzeului, unde vechea biserică a mănăstirii franciscane, la origini romanică, dar cu reveniri gotice şi baroce, coexistă cu casa oculistului român Molnar-Piuariu şi cu obeliscul imperial ridicat în amintirea vizitei împăratului Francisc I în oraş.

Modernitatea timpurie a conturat Clujul ca un habitat urban cochet şi select. Amprentele inconfundabile ale oraşului sunt: curţile profunde, pivniţele renascentiste şi timpuriu moderne – valorizate astăzi ca sedii ale unor localuri atractive –, clădirile cu turn. Teatrul Naţional, str. Eroilor, ambianţa stradală a centrului au conferit oraşului aspectul elegant şi raţional moştenit până astăzi. Emblematică rămâne piaţa centrală, străjuită de statuia ecvestră a regelui Mathia Corvin, de palatele nobililor maghiari şi de prezenţa Hotelului Continental care, împreună, oferă o armonioasă imagine a arhitecturii baroce, ottocentiste şi art nouveau.

Intrarea Transilvaniei în componenţa României (1918), a permis afirmarea de noi tendinţe urbanistice. Construirea catedralei ortodoxe a transformat actuala piaţă Avram Iancu într-un loc central al oraşului. Nu mai puţin fascinante sunt străduţele cartierului Dâmbul Rotund, locuite între războaie de muncitori – mai ales ceferişti –, un adevărat Trastevere clujean.

Instalarea la cârma României a comuniştilor (1947) pentru o jumătate de secol a însemnat în istoria oraşului apariţia cartierelor compacte de blocuri, brăzdate de artere ample, intens circulate, precum în Mănăştur, Mărăşti sau în Zorilor. Ele sunt imaginea arhitecturală a opţiunilor ideologice comuniste: masificarea, uniformizarea, dorinţa de supraveghere poliţienească şi comunitarismul tezist marxist. Cartierele dormitoare sunt şi rezultatul politicii de transplantare a ţăranilor în mediul urban, odată cu industrializarea stalinistă a anilor 50-70 ai secolului trecut.

Ultimii douăzeci de ani au adus, odată cu prăbuşirea dictaturii, o epocă de transformări în direcţia economiei de piaţă şi a democraţiei marcată urbanistic de noile cartiere de vile din suburbii şi apariţia multinaţionalelor în peisajul clujean. Clădirile de birouri ale acestora, noile bănci dau o notă de racordare la arhitectura postbelică occidentală, tot aşa cum blocurile lui Ceauşescu duceau cu gândul la „stupurile” umane de model moscovit.

Ovidiu Pecican


 
English Magyar Deutsch Français

Plati online Concurs Foto Ajutoare de incalzire Tineri cercetatori Ajutoare de stat si minimis Stare civila Voluntariat Live webcam
 
Bine aţi venit în Cluj-Napoca